razzvan.info

Un nou guest-post marca Mihai Ceausu.

Nu sunt un adept al comunismului și nici nu-l regret pe Nicolae Ceaușescu. Recunosc, sunt unele lucruri pe care le-aș dori să fie contemporane cu noi. Dintre acestea aș menționa verificarea unei persoane în

momentul în care aceasta se “etalează” cu o anumită avere fabuloasă, faptul că oamenii erau luați de pe stradă și duși la muncă (deși acest lucru dăunează grav performanțelor profesionale), se dădeau locuințe pe care oamenii le cumpărau în 10,20 sau 30 de ani,  respectarea anumitor standarde de calitate, corespondența mărimilor articolelor vestimentare, etc.

Acele vremuri au trecut de 18 ani iar noi, și aici mă refer la populația țării, chiar și cea tânără, tot comuniști am rămas, prin sechelele provocate în gândirea noastră. După cei mai în vârstă, urmașii lor au beneficiat de relațiile anterior legate pe linie de pcr, nepotism la greu, gândirea ca statul trebuie să ne aibe de grijă ne-a rămas în subconștient și foarte puțini au încercat să ia viața pe cont propriu.

Ce se așteptă de la STAT în zilele noastre?
Lumea cere locuri de muncă bine plătite în condițiile în care agențiile de forță de muncă anunță lunar zeci de locuri pe care nu le dorește nimeni (oamenii  preferând șomajul și/sau munca “la negru”, sau pur și simplu nu vor să muncească, oricare ar fi salariul oferit); lumea cere locuințe în condițiile în care nu s-a construit mai nimic de la revoluție incoa’, iar ce s-a construit s-a făcut de către particulari care nu fac pomeni; lumea dorește învățământ perfomant și sistem medical performant în condițiile în care personalul din aceste ramuri (cel puțin la nivel de începători)  este plătit mai slab decât niște gunoieri din Buc. Vă dați seama că rămân numai cei după o anumită vârstă, cei legați de un anumit oraș, cei cu adevărat  pasionați și restul: adică loazele, luzarii sau cum vreți să le mai spuneți; deși lumea se pregătește profesional în România, pe banii statului, alege să  lucreze în străinătate unde plătește și asigurări medicale și vine tot în românia ca să se trateze, lumea își dă copiii tot aici la școală, evident, pe banii celor ce se chinuie aici; (Am mare respect pt cei ce lucrează în afară!). Continua sa citesti »

scris de Pirnac Razvan \\ etichete: lene, munca, stat

Voi a-ti observat cate baruri, carciumi si terase s-au deschis in ultima vreme? La orice colt de strada gasesti cateva umbrelute si niste mese. Si cam toate sunt pline, de tineri dar si de pensionari.
Toate astea in contextul in care fabricile si uzinele se inchid la foc automat, iar banii lipsesc cu desavarsire. Romanul oricat de sarac ar fi gaseste bani pentru o bere in fiecare seara.
Asta inseamna ca noi avem nevoie de terase, munca sa o lasam altora.

scris de Pirnac Razvan \\ etichete: munca, semne, terasa

In weekendul asta am turnat ceva betoane, si am refacut putin site-ul orasului Oltenita. Mai e de lucru si maine, dar in mare parte e gata. La somn, ca sunt obosit.

scris de Pirnac Razvan \\ etichete: betoane, munca, oltenita

A venit primavara si o data cu ea au inceput si muncile pentru cei care stau la tara. Astazi sunt si eu acolo, deja pana acum am facut curat prin curte. Am observat si primii ghiocei, pe sub niste pietre, e incredibil ce putere au niste plante asa de plapande. Se simtea in aer ca vine primavara, in oras e greu sa simti asta, e aglomeratie, poluare, zgomot. Putin mai tarziu o sa fac si un gratar, si o sa fie foarte frumos. Singura chestie proasta e ca maine e luni.

Saptamana asta s-a lansat si site-ul liceului meu, in sfarsit, avem si forum, asteptam sa afle lumea, ca sa fie mai multa activitate acolo.Va invit si pe voi.

scris de Pirnac Razvan \\ etichete: munca, nbasarab, neagoe basarab, primavara, tara