Ei bine, nici nu va dati seama ce bine poate fi cand ajungi in fata blocului, stiind ca ai trecut printr-un viscol de nedescris.

Plec eu astazi pe la pranz de la camin, cu destinatia Oltenita. Dupa un ocol pe la IKEA, am pornit spre destinatie. In Bucuresti ningea, mai batea si vantul dar era acceptabil. Se circula normal, mai ales ca nu era aglomeratie. Mergand de la IKEA(nord) spre iesirea catre Oltenita(SUD), am traversat practic Bucurestiul, si pot spune ca sectorul 4, al lui Piedone arata impecabil. Era de departe cel mai curatat, practic era negru. Respect primarului de acolo.\

Ies din Bucuresti, si mai aveam inca 50 de kilometri spre Oltenita. Ei bine, de aici treaba se schimba. Eu asa ceva nu am vazut niciodata. Vant puternic, se simtea cum masina se misca din cauza lui, viscol, in fata nu vedeam la 10 metri, am crezut ca acolo raman. Plus ca din cauza vantului care batea extraordinar de tare, pe strada se formasera cordoane de zapada. Si dadeai in ele, si vedeai cum masina o lua de una singura spre dreapta sau stanga, iar tu nu aveai ce face. Nu e chiar ceva placut.

Si mai erau portiuni unde strada se confunda cu campul, zapada avea 20-30 de centimetri si intrai cu putere sperand ca datorita inertie vei trece. Si din fericire am trecut, dar a fost de departe cel mai dificil drum. Adaugam la asta gheata care stralucea in lumina farurilor si iese ceva groaznic. Dupa 2 ore si ceva am intrat in sfarsit in Oltenita. Acolo stateau politistii care inchisesera drumul spre Bucuresti. Eram printre ultimele masini care reusisera sa treaca. Multumesc lui Dumnezeu ca am ajuns cu bine ! Cand vedeam la stiri filmarile alea cu drumuri acoperite cu zapada ma gandeam ca nu mi se poate intampla mie, dar uite ca nu crezi pana nu ti se intampla. Asa e omul.