Un nou guest-post marca Mihai Ceausu.
Nu sunt un adept al comunismului și nici nu-l regret pe Nicolae Ceaușescu. Recunosc, sunt unele lucruri pe care le-aș dori să fie contemporane cu noi. Dintre acestea aș menționa verificarea unei persoane în
momentul în care aceasta se “etalează” cu o anumită avere fabuloasă, faptul că oamenii erau luați de pe stradă și duși la muncă (deși acest lucru dăunează grav performanțelor profesionale), se dădeau locuințe pe care oamenii le cumpărau în 10,20 sau 30 de ani, respectarea anumitor standarde de calitate, corespondența mărimilor articolelor vestimentare, etc.
Acele vremuri au trecut de 18 ani iar noi, și aici mă refer la populația țării, chiar și cea tânără, tot comuniști am rămas, prin sechelele provocate în gândirea noastră. După cei mai în vârstă, urmașii lor au beneficiat de relațiile anterior legate pe linie de pcr, nepotism la greu, gândirea ca statul trebuie să ne aibe de grijă ne-a rămas în subconștient și foarte puțini au încercat să ia viața pe cont propriu.
Ce se așteptă de la STAT în zilele noastre?
Lumea cere locuri de muncă bine plătite în condițiile în care agențiile de forță de muncă anunță lunar zeci de locuri pe care nu le dorește nimeni (oamenii preferând șomajul și/sau munca “la negru”, sau pur și simplu nu vor să muncească, oricare ar fi salariul oferit); lumea cere locuințe în condițiile în care nu s-a construit mai nimic de la revoluție incoa’, iar ce s-a construit s-a făcut de către particulari care nu fac pomeni; lumea dorește învățământ perfomant și sistem medical performant în condițiile în care personalul din aceste ramuri (cel puțin la nivel de începători) este plătit mai slab decât niște gunoieri din Buc. Vă dați seama că rămân numai cei după o anumită vârstă, cei legați de un anumit oraș, cei cu adevărat pasionați și restul: adică loazele, luzarii sau cum vreți să le mai spuneți; deși lumea se pregătește profesional în România, pe banii statului, alege să lucreze în străinătate unde plătește și asigurări medicale și vine tot în românia ca să se trateze, lumea își dă copiii tot aici la școală, evident, pe banii celor ce se chinuie aici; (Am mare respect pt cei ce lucrează în afară!).
Pe mine cel mai mult mă doare faptul că lumea confundă proprietatea publică cu un loc unde toată lumea are numai drepturi, dar nici o obligație. Adică, în parcuri, pe străzi, majoritatea populației aruncă gunoiul unde are chef, nu neapărat la tomberon, rupe bănci, coșuri de gunoi, crăci, arbuști, pomi, markere, grafiti, wc public, urlete, țipete,parcarea mașinii în față curții când garajul e gol, etc.
La fel și cu cei de la blocuri: ei se așteaptă ca statul să le repare fațadele care au început să cadă și doar voința divină a făcut să nu se întâmple vre-o tragedie, să le schimbe țevile, geamurile, treptele și balustradele rupte, centrale de bloc, gaze, termoizolatii, zugravitul scărilor de bloc, etc.
Am observat că se tot vorbește de locurile de parcare. Și aici același lucru: se afirmă că este un loc public și că fiecare parchează unde apucă. Nu mai conteaza din ce an esti proprietar, ca tu ai o singura masina si vecinii aduca cate 2-3 de familie, ce mai au si pe la serviciu. Jungla! Sunt de acord, și ei au dreptul la parcare, dar dreptul lor nu înseamnă lipsirea altora de un loc de parcare. La mine la bloc există o parcare (care evident e full seară, iar lumea parchează paralel cu blocul în loc să parcheze oblic față de bloc) și un loc verde. Există un zvon cum că ne-ar “râde” tot acel loc verde pt locuri de parcare. Dacă asta e voința populației, să avem mașini non-euro cât mai multe decât să avem verdeață și aer curat, cine se poate opune?
Pe “2 benzi” sunt locuri de parcare pe trotuarul cu fostele tarabe. Jumătate pline, jumătate pe carosabil. Frumos, nu?
Poate că înainte de a ne hotărâ să achiziționam un autovehicul să ne punem și intrabarea: unde parchez mașina?
De aceea trebuie să înțelegem că vremurile în care statul dădea tuturor fără să sprijine performanța au trecut. Noi trebuie să ne descurcăm singuri, dar în limită bunului simț! Adică să ne cumpărăm casă, să ne căutăm loc de munca, să ne căutăm loc de parcare (nu să-l luăm pe al altuia), etc!
Perfect adevărat, există anumiți oameni ce nu au avut norocul să se nască în familii care să-i sprijine financiar, nu au putut să studieze, dorm câteva familii sub același acoperiș, nu au case, samd. Pe aceștia statul trebuie să-i sprijine ca să-i aducă la un nivel decent ca apoi ei înșiși să se poată întreține, nu fie veșnic asistați social!
In încheiere, as dori sa adaug:
Cum va simțiți când dvs. om cu toate taxele platite trebuie lucrați 10 ore pe zi iar din contribuțiile dvs. anumite specimene fara ocupație pot fi văzute zilnic “tutunand si mahmurind” prin oraș?
Poate la alegerile din toamna multi nu veți mai sta in casa si nici nu veți mai vota pe principiul “micul si berea”.
Stiti ceva? Dumnezeu ii ajuta pe cei ce se ajuta singuri!
Comentarii recente